02 January 2015

Am trăit și n-am știut

Un lung tren ne pare viaţa,
Ne trezim în el mergând
Fără să ne dăm, noi, seama
Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte
Unde stăm cât un minut
Până bine ne dăm seama
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă
Tot mai multe se ivesc;

Arzători de nerăbdare
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim;

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă,
Câţi în drum n-am întâlnit;
Iar câte un bătrân coboară
Trist şi frânt sau istovit.

Vine-odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi
Ce n-am da atunci o clipă
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarne VEŞNICIEI:
"Am trăit şi n-am ştiut."

Cuvinte scrise la intrarea în biserica de la Sadinca (SB)